Image Alt

Blog

“A studia sinele înseamnă să uiți de sine. A uita de sine înseamnă a fi una cu ceilalți”. [Dogen- maestru Zen]              

Introspecția se referă la sondarea sinelui, la inspectarea propriilor stări interioare. Presupune atât a examina, a analiza stările mintale proprii cât și a percepe stările interne și a fi în relație cu stările fiziologice interne.

Introspecția senzorială, așa cum a fost dezvoltată de Danis Bois, profesor-doctor în științele educației și fondator CERAP (Centrul de Studii și de Cercetare în Pedagogie Perceptivă) și cum este aplicată la scală largă, se îndreaptă către studierea și dezvoltarea raportului cu propriul corp, cu propria noastră mișcare internă. Astfel, persoana se mobilizează în capacitatea de a intra în relație cu ea însăși printr-o analiză introspectivă foarte activa și printr-un efort maxim de concentrare.

Prin introspecție senzorială se mobilizeaza atenția corporală și prin ea toate procesele cognitive, antrenând capacitatea de a descrie și cele mai mici sau aparent neînsemnate fenomene ce apar pe durata introspecției. Pentru a putea dezvolta conștiința clară, distinctă și mai ales activă este necesar un antrenament mai mult sau mai puțin lung. Doar astfel putem învăța să ne centrăm atenția asupra tuturor faptelor vieții, interne sau externe, pornind de la corp și de la mișcare. Această conștiință care își are rădăcinile în percepția corporală poartă în Somato-psihopedagogie denumirea de conștiință perceptivă. “Individul ajunge în același timp să-și perceapă corpul și să constate că acesta din urmă are capacitatea de a se percepe pe sine.” [Danis Bois]

Cu alte cuvinte, stând așezat într-o poziție confortabilă, păstrând o postură fixă și o stare de liniște interioară, persoana este ghidata de către terapeut într-o atentă sondare a propriei interiorități, fie că vorbim de o canalizare a atenției pe modul în care sunt percepute influențele exterioare sau pe trăirile interne, proprii, corporale.

Luând în considerare tendința actualizantă care caracterizează natura umană, evidențiată de Carl Rogers (psiholog american și fondator al psihologiei centrată pe persoană), și anume, acea forță din interiorul ființei care o împinge spre evoluție și spre “mai bine”, putem spune că și introspecția senzorială este marcată de același principiu evolutiv. Astfel, odată stăpânită tehnica introspecției senzoriale, practica noastră se îmbogățește devenind o meditație care îi permite persoanei să își descopere în propria interioritate expresia corporală a acelei minunate calități care se numește “căldură umană” înainte ca ea să poata fi exprimată în exterior.

Așadar, prin intermediul meditației „prezență deplină”, cum a intitulat-o Danis Bois, persoana intră în contact cu ființa sensibilă din interiorul său și cu acele corzi sensibile responsabile de starea de bine, de împlinire, de bucurie și de caldură, pe care învață să le trăiască în interior pentru ca mai apoi să le poată exprima autentic în relație cu mediul în care trăiește. Matthieu Ricard (scriitor francez și calugar budist) afirma că meditația este o practică care permite cultivarea anumitor calități umane fundamentale.

Persoanele care se află în procesul de transformare, cele care se află în dificultate în viața de zi cu zi, cele care doresc să își mențină sănătatea propriei ființe, în ansamblul ei, cele care se află într-o căutare personală sau care au drept principal scop împlinirea de sine vor găsi nenumarate beneficii în practica meditației.