Blog

“Știi bine că eu nu mă pot descurca singur/ă. Mi-a fost rău astăzi și nu am fost în stare nici măcar să pun mâna să te sun. Tu chiar nu te gândești deloc la mine?”

Ai spune că în vremuri grele tinde să reapară umanitatea în oameni. În unele cazuri este adevărat și este un lucru minunat. Păcat că avem nevoie, însă, de o suferință pentru a reaminti că toți suntem oameni și a putea să-l privim pe cel de lângă noi cu aceeași blândețe și înțelegere cu care ne-am privi pe noi.

Dar mai este un lucru care apare parcă cu și mai multă forță în perioadele de tensiune psihică prelungită. 

Acela este șantajul emoțional

În rândurile de mai jos găsești informații despre:

  • Cum identifici șantajul emoțional
  • Impactul dependenței emoționale sau fizice
  • Ce faci când se complică lucrurile
  • Reguli de interacționare umană
  • Soluționarea practică a raportului șantajist – șantajat

Șantajul…o mască pentru o nevoie nesatisfăcută

Destul de întâlnit în rândul femeilor, deși nici bărbații nu scapă nevinovați, șantajul emoțional este o modalitate, de cele mai multe ori inconștientă, prin care o persoană caută să-și satisfacă una din nevoile de bază și anume atenția. 

Prin atitudinile și comportamentul șantajistului, persoana vizată este pusă la colț și ajunge să se simtă vinovată de presupusurile neajunsuri ale celui dintâi. Da, ați înțeles bine, este vorba despre atenție.

Cele mai des întâlnite cazuri apar la persoanele care au și o structură dependentă sau care au “reușit” să o dezvolte în timp, fie că vorbim despre dependența emoțională sau despre cea fizică.

Să începem cu dependența fizică.

Dependența fizică

Neputința manifestată în plan fizic, mai ales la persoanele trecute de o anumită vârstă, dar și la cele care suferă de anumite afecțiuni care le împiedică să se bucure de autonomie și vitalitate, le determină să caute atenție prin tipare comportamentale santajiste. 

Există o cauză fizică certă pentru care acestea ar avea nevoie de ajutor, dar, în loc să poată formula o cerere de ajutorare bazată pe fapte reale, ele apelează la componenta afectivă pentru a-și exprima nevoile și caută să extrapoleze situația reală, să o denatureze și să o transforme într-o “tragedie”. 

Spre exemplu: “puteam să mor și tu nu ai dat niciun telefon”, “nu te interesează ce mai fac, cum mă descurc” sau “degeaba îți spun pentru că pentru tine oricum nu contez”.

Dependența psihică

Dependența psihică provine din neîncredere, din teama de singurătate și din frica de abandon. “Dacă vede că pot face lucrurile de unul/una singur/ă va pleca, mă va părăsi.” 

Așa cum se spune și în popor, de ce îți este frică nu scapi. Se va întâmpla oricum. Și asta, pentru că presiunea pusă pe umerii celui ce este șantajat emoțional este foarte mare. În cele mai multe dintre cazuri acesta va alege să plece, să se rupă pentru că “nu mai poate” să ducă pe umeri această povară.

Ghiciți ce…în fața unei astfel de situații șantajistul, dependent emoțional și nu fizic de persoana care tocmai l-a abandonat, se va descurca foarte bine și singur. Poate chiar mai bine decât dacă ar fi continuat relaționarea defectuoasă. Și este valabil în ambele sensuri. Asta nu înseamnă că își va schimba și tiparul comportamental.

Dependența creează jocuri psihologice. 

Aici lucrurile se complică.

Îți sună cunoscut?

“ Știi bine că eu nu mă pot descurca singur/ă. Mi-a fost rău astăzi și nu am fost în stare nici măcar să pun mâna să te sun. Tu chiar nu te gândești deloc la mine?”

Te afli într-un joc psihologic.

Nu întotdeauna genul acesta de relație se poate rupe. Există multe situații în care acest joc poate continua ani, perioadă în care ambele părți își întrețin și își alimentează stările interioare conflictuale.

Sunt și situații în care cele două tipuri de dependențe se combină. Vorbim de o persoană care este în același timp neputincioasă dar și dependentă afectiv. Cazul este ceva mai problematic mai ales din perspectiva conflictelor interioare pe care ele generează. Convingerile morale nu te pot ajuta să întrerupi relaționarea sau să te îndepărtezi, în schimb, trăirile interioare te-ar pune să fugi mâncând “pământul”.

Cum să te rupi de jocul șantajistului?

Înțelegi nevoia nesatisfăcută care stă la baza șantajului emoțional. Atenție, atenție atenție… Cu siguranță nu ajută să fixezi șantajistul cu privire timp de 5 minute fără să faci sau să zici ceva. În schimb există altceva care te poate ajuta.

Noi ca oameni suntem relativ simplu structurați în ceea ce privește modul în care comunicăm. 

Sunt trei teorii des întâlnite care sunt de mare folos odată înțelese:

  • Stările Eului: părinte – adult – copil
  • Triunghiul victimă – agresor – salvator
  • Cele 3 porți de comunicare: cognitivă, emoțională și comportamentală

Primele două ocupă un loc important în analiza tranzacțională, metodă psihoterapeutică creată și dezvoltată de Eric Berne, psihiatru canadiano-american, care studiază interacțiunile sociale ale persoanei în vederea îmbunătățirii calității vieții.

Cea din urmă are în vedere creșterea eficienței mesajului transmis ținând cont de modul predominant de funcționare al interlocutorului.

Analiza Tranzacțională privește orice comunicare interumană ca o interacțiune între cele 3 stări interiorizate ale Eului: părinte, adult și copil.

Părinte – adult – copil

Șantajistul va fi întotdeauna copil sau părinte iar pe tine te va atrage în zona exact opusă indiferent că îți dorești asta sau nu. De aici conflictul. Neputința fizică este a copilului iar tu te simți obligat să fii părinte, însemnând în același timp că trebuie să renunți la nevoile copilului tău interior (cum ar fi recunoaștere sau apreciere).

Dependența afectivă poate veni mascată și în haina părintelui. De exemplu: “Eu am avut mereu grijă de tine. Mă așteptam să ai un comportament mai responsabil.” Și iată cum te invită să fii copil. Frustrarea ta apare din nevoia de afirmare, de a arăta că ești responsabil, de a fi independent. Ajungi să te întrebi zadarnic cum de celălalt nu poate vedea situația prin ochii tăi.

Victimă – agresor – salvator

Tot analiza tranzacțională privește o astfel de interacțiune din perspectiva triunghiului victima – agresor – salvator. 

În cazul șantajului emoțional victima merge mână în mână cu agresorul convingăndu-te să fii salvatorul ei. Nu pentru că ar putea să se rezolve ceva în această manieră, ci, doar pentru a câștiga atenția de care are nevoie. Obține astfel satisfacția personală că lucrurile au ieșit  așa cum și-a dorit și va continua să se hrănească cu energia ta, mutându-se în poziția agresorului. Și astfel ajungi să te poziționezi în ipostaza victimei. 

Victima devine agresor iar tu, salvatorul, te transformi în victimă. Minunat!

Cele 3 mari porți de comunicare 

O altă teorie este aceea care privește omul ca având trei mari porți de comunicare: cognitivă, emoțională și comportamentală.

Degeaba cauți să satisfaci nevoia de atenție cumpărând flori sau prăjituri dacă șantajistul nu are deschisă decât partea emoțională și așteaptă să îl iei în brațe, sau doar cea cognitivă în care să-i explici că înțelegi că ai greșit și că are dreptate. Nu va recepta mesajul venit de la tine decât dacă este primit pe acea poartă care este deschisă la el.

Cum ne putem da seama care este deschisă și unde nu avem sorț de izbândă?

Suntem atenți la cuvintele pe care le folosește în mod uzual:

  • emoțional – sintagme legate de simțire (simt, trăiesc, văd, iubesc, urăsc, imi place, îmi displace, am poftă de, am chef să, îmi face pielea de găină, mă ia cu fiori etc)
  • cognitiv – sintagme legate de procese cognitive și de rațiune (înțeleg, cred, știu, îmi amintesc, mă gîndesc că, am luat seamă, am analizat, real vorbind, dacă punem cap la cap, concret etc)
  • comportamental – sintagme legate de acțiune ( fac, merg, mă duc, mă plimb, lucrez, nu stau degeaba, am rezolvat, oricât ai încerca, am zic, am vorbit, am căutat soluții etc. 

Un exemplu pe care îl puteți aplica și voi foarte ușor:

Cum ești astăzi?

  • Mă agit de colo-colo și mi se pare că nu rezolv nimic. – comportamental
  • Nu știu ce să mai cred. Este nebunie totală. – cognitiv 
  • Mă doare capul și simt că o iau razna. – emoțional

Soluția!!!!

Soluția în astfel de cazuri constă, în primul rând, în a ne răspunde la următoarea întrebare: suntem cu adevărat pregătiți să ne eliberăm de șantajul emoțional? 

Repet, unora ar putea să le fie „bine” ( mai exact confortabil) acolo ani de zile. 

Odată găsit răspunsul putem să oprim jocul astfel:

  1. Avem nevoie să manifestăm blândețe în relație cu persoana care manifestă comportamentul tipic al șantajistului emoțional. Nu întotdeauna este conștient de comportamentul său și de urmările pe care le are. Și cu siguranță nu ajută pe nimeni să ne apucăm să „scoatem ochii”.
  2. Trebuie să identificăm corect poarta de comunicare pentru a ne putea transmite mesajul eficient.
  3. Avem nevoie să ieșim din rolul în care suntem invitați să jucăm. Încetăm să acceptăm ipostaza de salvator sau de victimă și, în niciun caz, nu ne transformăm noi în agresori.
  4. Ne reamintim că odată împlinite nevoile celor din jur, fără a renunța la satisfacerea propriilor noastre nevoi, lucrurile se liniștesc. Și este un aspect de care ar fi bine să ținem cont și să acționăm în consecință pentru a putea evita apariția tensiunilor, a conflictelor, a jocurilor psihologice și a frustrărilor imediat următoare.

Pentru că atâta vreme cât avem capacitatea de a ne observa și de a lucra la noi, viața noastră și mediul în care trăim nu se poate transforma decât în bine.

Încă un lucru, orice ne dorim să schimbăm ține de un gând, de o decizie, dar presupune un proces pe care nu îl putem parcurge decât cu blândețe, răbdare și consecvență atât față de noi înșine cât și față de cei cu care relaționăm. 

Situațiile de șantaj emoțional deși sunt mai des întâlnite în familie, ele pot fi la fel de prezente și la job sau între prieteni.

Acum că știți să identificați șantajul emoțional…v-au venit în minte situații în care ați căzut victimă șantajului emoțional? Ați reușit să ieșiți din ele sau încă vă este greu să vă distanțați? 

Mă găsiți aici https://www.vivaria.ro/contact/ pentru mai multe informații și pentru a-mi împărtăși poveștile voastre.

Haideți să ne jucăm, dar conștient 🙂

Leave a Comment: